duminică, 15 iulie 2012

Capitolul V

Capitolul V - Amintiri


Patri POV:


S-a apropiat încet de mine, parcă gândindu-se dacă să-mi facă ceva sau nu. Cu cât el se apropia mai mult, cu atât durerea de cap şi de spate se accentua. Dacă s-ar opri măcar 5 secunde, nu cred că mai suport durerea.
Mi-a luat mâna, ridicând-o încet la buzele lui. Un fior plăcut m-a trecut pe şira spinării, doar pentru a rămâne şocată din nou. Pe toată mâna dreaptă erau desene negre. Nu-mi amintesc să fi avut tatuaje, mai ales unele care să semene cu a le lui Matias.
--بیا، سعی کنید، به یاد داشته باشید ...(Haide, aminteşteţi, încearcă...)
Ce să îmi amintesc? Cred că mi-a observat privirea confuză, pentru că m-a luat în braţe, depunând un sărut uşor pe buzele mele. Atunci m-a lovit. Matias. El m-a ajutat de când am ajuns aici. El mi-a arătat luminişul de unde am luat pătura. Atâta durere, atâta...

                            ***

Deschid ochii încet, obişnuindu-mă treptat cu lumina orbitoare din cameră. Un salon de spital? Dar de ce? Lângă patul meu sunt Deea, Gabriel, Darko şi Matias.
Matias... aripi...sărut....amintiri. Deci de asta sunt aici. Deea observă că mă trezesc. Se apropie mai mult, îmbrăţişându-mă. Am lăsat-o să mă îmbrăţişeze, pentru că privirea mea eera încă prinsă într-a lui Matias. Şi-a revenit. Fără aripi, fără semne ciudate, şi mai ales, fără pofta acea din priviri.
--Bun, m-am trezit, şi totuşi, ce caut aici?
--Eşti aici, pentru că Matias te-a găsit inconştientă pe treptele din faţa casei.
M-am uitat la el. Şi-a ferit privirea. E posibil ca astea să se fi întâmplat cu adevărat? Hai să vedem...
--به من بگو خواب دیدم.(Spune-mi că n-am visat.)
Am primit o privire ciudată de la Deea, băieţii doar au trserărit.
--خیر، شما باشم.ما صحبت می کنند هنگامی که ما به تنهایی.(Nu, nu ai visat. Vorbim când suntem singuri.)

Matias POV:

A naibii tăietură, nu se mai vindecă. Se vede că nu m-am hrănit de mult. O mică gustare n-ar strica deloc. Plus că, nu vreau să-mi ies din mână.
--Mamă! Vezi că ies până afară.
--Să nu stai mult.
Ar fi trebuit să îmi iau jacheta. Începe să se facă din ce în ce mai frig. Intru în cafeneaua din apropiere pentru o ciocolată caldă. Trebuie să mă încălzesc. (N.A.: e doar cu tricoul :P)Mă aşez la bar, când o văd. Victima perfectă. Sufletul ei e aşa curat. O să fie un festin ce să mia.
--E liber?
--Sigur.
--Eşti abătută, ce s-a întâmplat?
--Îl aşteptam pe prietenul meu să mergem la aeroport. Nu a mai venit.
--Dacă vrei, te duc eu.
--Nu aş vrea să te deranjez.
--Nu mă deranjezi, aveam drum în oraş oricum. Trebuie doar să merg după maşină. Haide.
--Umm ok.
E prea credulă pentru binele ei.
--Mă duc să caut cheile. Intră, nu o să păţeşti nimic. oare unde le-am pus?
--Te ajut să le cauţi?
--Sigur. E posibil să le fi lăsat la mine în cameră. Le căutăm acolo.
Haide Matias, mai rezistă 5 minute. Doar faptul că îi simt sufletul, esenţa vieţii atât de aproape mă înnebuneşte.
--Le-am gă...
E atââât de speriată. Teama ei o să facă totul mult, mult mai amuzant.
--A..a.. ajutooor!
O da, asta era tot ce aşteptam. M-am apropiat de ea. Cu cât mă apropi cu atăt se dă mai în spate. Asta până când se loveşte cu spatele de perete. O iau uşor în braţe, aripile mele formând un scut în jurul nostru. Am sărutat-o uşor, sub efectul adrenalinei, a adâncit sărutul, făcându-mi treaba mai uşoară. Sufletul ei se pierde uşor, vindecându-mă şi hrănindu-mă pe mine.
Totul s-a terminat când a scârţâit uşa. N-ar fi trebuit să fi aici Patri. Toată puterea din tine întărâtă demonul din mine. Şi sincer, ador asta.

3 comentarii:

  1. wow........tot imi place matias!!!asa ca abia astept next-ul!!!;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. http://justonelastdance-lostindr3ams.blogspot.ro/2012/07/leapsapremiu.html
    leapsa+premiu ;)
    btw:scuze de lipsa brusca de pe mess si telefon;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mersi :* si nu-i nici o problema in leg vu mess si/sau telefonu ;)

      Ștergere